De ce bagajul e mai usor la dus.

Se facea ca imi indesam un ultim pulover neon in geamantan. Se uita la mine. Supraponderal si plin de vergeturi la primul fermoar. Nelinstit de-atata borfaraie si ‘cum va fi’-uri. Mi-ar fi suspinat el cum ca ar mai sta prin zona, ca-i drumul lung si nici la cala nu-i prea place. A mai auzit el de la unii, ca s-ar mai fi pierdut pe drum. Ma privea rugator. Sa mai stam. Cine ne grabeste? Pe bune, acum.

– Stai putin? Da’ dictionarul nu l-ai luat, bolfosule? Cum naiba o sa le spui al cui esti? Si afla de la mine, nu merge cu semne, ca te duci acolo sa faci impresie buna. Sau in fine, sa nu te faci de shit. Sau stai, sa nu te faci de rafie, geamantan cu rotile ce-mi esti! Suge burta, mai am si un prosop mic de maini si stiloul de la redactie si rochia cu telefon si afisul cu Maro’s party si semnaturile de la TVR. Na, si-acum daca tot te-ai implinit, nu mai faci loc si de-o chiftea de poze cu de toti ai mei?

Se uita mirat la mine, cu fermoarul care ramane intredeschis intr-o grimasa de teroare. Parc-ar spune:

– Numa’ perna din puf de la mamai-ta hutulca nu ai luat-o. Pentru astea-ti trebuie un coviltir si-un carutas, drumeata ce esti! Sau un Boeing personal n-ai? Unul in care sa-ti intinzi tu almanahul de prostii, perlute, creion de ochi, lentile, ochelari, amintiri, petreceri de ramas-bun, miorlaiala, rasu-plansu, inchipuirile, cartile tale manca-le-ar noptierele…?

Il privesc turceste: siktir! In acelasi timp, ii apas toracele pana cand se-nchide. Milimetru cu milimetru. Milimetru. Metru. Kilometru. Kilometri. Cu sutele. Cu miile. Si cand aproape ca-mi face semne ca nu mai poate, ii deschid fermoarul ca pe corset. Respira adanc. E alt aer. E nou si-nseamna ca e de la zero. Se goleste.

Si-apoi il uiti undeva pe dulap, il mai privesti din cand in cand a aducere aminte, el e cu dus si intors. Uneori esti doar tu dusa si-ti spune el ca ai unde sa te intorci. Si cand dai sa te-ntorci, iti spune el ca dusa trebuie sa fii! In timpul asta, esti blanda cu el. A slabit sau in fine, mi se pare, c-a ramas sa se sprijine de un maner. Are mereu un gol in el, chiar daca acum l-as indopa cu haine si de toate.

– M-ai adus aici sa ma uiti? Care-i planul? Mai facem si noi ceva? Ma mai vad cu trollerul alb-negru vreodata? Zi-mi acum, in ce cala ma mai trimiti cu Lamonze, no-name-uri, Louis Vouittoane si mai stiu eu ce alte aratari?

I-as spune vreo doua, dar intre timp am inchis fermoarul. I-as pune si lacat si as pierde cheita: ‘musca!’. Nu stie el ca acum am adunat altele doar eu. Nu-l mai chinui cu borfaraie si margele. Acum i-as spune ca am eu bagajul meu cu de toate, bagajul meu de mana. N-am voie cu lichide, ca-i de plans. Doar daca-i de la ‘praf’ sau de la lentile. Am pus acolo pentru cand va fi sa ma intorc, asa:

  • FAReWELLoleaca mai mult curaj. ‘Balls’ sau ‘cojones’ sau cum le spune, stii tu: diferenta intre rafie si troller.
  • intrebari. N-am raspunsuri! Stii, iti spusesem, ca tre sa faci loc si de niste raspunsuri. Na, ca m-am ales tot cu ghicitori.
  • vreo doua planuri. Din alea date dracului: ca si cum as indesa 56 de kile-n tine. Adica, da, nu stiu cum fac, da’ o sa imi iasa sa inchid fermoarul. O luam pas cu pas. Milimetru cu milimetru. S-a mai vazut imposibil.
  • incredere.
  • skill-odeala. Adica, stii ca ne-am schilodit pentru skill-uri. Si e abia inceputul!
  • un gol in inima. Si ceva mai plin in  minte.
  • dor. Dorinta. Dorian Gray. Asta iti place, l-ai purtat cu tine peste mari si tari.
  • vreo sase carti si un HTML for Dummies.
  • cinci aplicatii de facut. Nu, nu-s din alea de asigurari cum iti fac tie.
  • negresit. Adverbul asta imi place tot mai mult. Daca-l pui langa orice plan, dorinta, iubire, gand, n-ai de ales. Nu poti gresi. Iti iese, ne-gre-sit!

El stie ca mi-e drag. Negresit. Zgomotul ala de rotile care pufnesc bete in pavaj. Acum  nu-l mai indop cu de toate, nu mai am nici bulimie de margele si nici nu-mi mai pare ca nu-i nimic far’ de care sa traiesc. N-am nevoie de toate cele. Doar de unele care-s de azi pe maine si maine… Maine vedem. Iar ce-as avea nevoie nu-i de cala. E bagaj de mana. Se tine de mana, de dupa gat, de talie. Sunt toti ai mei si de-ale mele. N-ai tu loc oricum, mai greu a fost la dus. Acum, nu stiu cum se face, dar e mai usor si totusi… mai plin.

Hai, trage fermoarul la loc, altfel rafie te fac! Ne-asteapta un drum lung.  Bagajul e la mine.

Advertisements

6 thoughts on “De ce bagajul e mai usor la dus.

  1. Și cât de bine știu cum arăta geamantanul ăla la 5 dimineața, în autogară, când am băut toate trei (Crisa included) cafea de la chioșcul de ziare. Și știu și mai bine cum ai urcat scările de la autocar.
    Cineva te așteaptă cu drag acasă. Drum bun și la întors! 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s