Je m’en fiche, but I do care

Auzisem de la “mamaia” mea “huțulcă” ce aduce paguba la casa omului: traista pe jos. Mai târziu poseta/plicul/rucsacul/geanta. Mai puțin trollerul pe care biata de ea nu l-a mai prins după valiza de lemn a tatalui Marocico. Mi s-a părut mereu cum ca Moldova si-a ținut mai mereu traista pe jos in timp ce Muntenia purta Hermes pe un loc anume rezervat.

Am venit la Londra urmărită de superstitiile mele, de “Ptiu nu fi deochi” si “crucita si la culcare” cum ar spune prietena mea omoloaga, Oana. Nu o data de cand sunt aici mi-am făcut “cruce cu limba”, am Bătut pasul înapoi cand persana vecinei mele dIn Nordul Indiei mi-a tăiat calea in drum spre universitate. Dar mai ales m-am ferit de traista pe jos.

La Londra îți permiti orice, mai puțin paguba. Am făcut totul așa cum m-au învățat femeile mai înțelepte Marocico. Sa nu ai scame la palton, sa nu se adune ciuciuleți pe sacou, sa te piepteni frumos, dacă negrul s-a făcut gri nu mai e de purtat, mansetele călcate si grija mare la ghete. Apret in haine si in statura. La final, dacă toate-s bune, la linie si frumoase primesc semnalul de ‘da, poți ieși din casa’: “Ptiu sa nu te deochi, mama!”

In between London.

Si n-a fost cu deochi. La Londra “apretul” e “posh”, iar de scame, ciuciuleți si altele de-ale fibrei de bumbac nu se sinchisește nimeni. Hainele-s bune dacă te încap si dacă-s largi cu atât mai bine. Dacă-s vechi n-au nevoie de scuza cum ca ar fi vintage. Sa nu te-ncurce si sa nu te-asemene cu multimea.

Nici de poseta păguboasă nu se obosește nimeni. De obicei se-arunca sub birou cu tot cu haina cât ai spune “Helloooo!”. Au un soi de je m’en fiche de tot ce nu va schimba lumea. Sau poate consuma energie doar de ochii lumii. Pentru ca lor le pasa de energii verzi, de planeta, de încălzirea globală, de altele mai importante decât scamele de peo gulerul paltonului biker. Pentru ca își încep mereu fraza cu I care about.

Aici Prmești deochi dacă ești cool, adică “nescrobit”, dacă ești natural si ‘a natural talent’, deochi dacă ai umor si te prinzi la glume si la bere.

De cand am venit la Londra beau bere neagră cu umor la fel de negru. Încă-mi adun cu grija scamele. Parul nu a mai provocat isterie deși in fiecare zi e o ‘Băd hair day’. Ultima data am uitat cu ce m-am îmbrăcat. M-am răsplătit cu un colier. Si o poseta de care totuși nu aveam nevoie. O alta noua pe care o voi fi trântit sub masa din Newsroom 2, luni la prima ora. Fără remuscare. Singura paguba e O galanterie inutila cu o ea, poseta. Timp si energie. Deci, je m’en fiche. But I do care. De încălzirea globală si Roșia Montana.

Cu drag,
Oana – între doua lumi de pus in traista, iar traista pe jos. Ba nu, pe brate, nu vreau sa risc… N-as risca sa mi-o fure, zău!

Advertisements

3 thoughts on “Je m’en fiche, but I do care

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s